Romania News Agency

Acum treizeci de ani, insula avea o populație de 1,64 milioane, dar aceasta a scăzut la 1,57 milioane; jumătate dintre locuitori trăiesc în cele două mari zone urbane, iar micile orașe și sate se micșorează treptat.

Cu o medie de 1,18 copii pe femeie, Italia are una dintre cele mai scăzute rate ale natalității din Uniunea Europeană. În Sardinia, rata este și mai mică – 0,91 copii pe femeie. Pentru a menține stabilitatea populației, media ar trebui să fie de 2,1 copii pe femeie.

Șomajul ridicat de pe insulă și oportunitățile mai bune de muncă din alte locuri duc la depopularea multor sate de tineri.

Maria Anna Camedda, primarul celui mai mic sat din Sardinia, Baradili, care are doar 76 de locuitori, a declarat: „Ultimul copil s-a născut aici în urmă cu 10 ani.”

Riscul ca localități precum Baradili să devină „orașe-fantomă” determină insula să atragă noi locuitori.

Un cuplu care se mută într-un sat sardin cu mai puțin de 3.000 de locuitori poate primi până la 15.000 de euro pentru achiziționarea sau renovarea unei case, până la 20.000 de euro pentru deschiderea unei afaceri care creează locuri de muncă locale, precum și un ajutor lunar de 600 de euro pentru primul copil (până la vârsta de 5 ani) și 400 de euro pentru fiecare copil suplimentar.

Aceste stimulente fac parte din pachetul insulei împotriva scăderii populației.

Ele se adaugă altor inițiative locale, precum oferta primăriei Ollolai de a vinde case cu 1 euro noilor rezidenți.

În ciuda acestor stimulente, imigranții continuă să ignore insula.

România, Senegal, Maroc, China și Ucraina sunt țările de origine pentru aproximativ jumătate dintre cei 52.000 de străini care trăiesc în Sardinia, reprezentând circa 3,3% din populația insulei, comparativ cu media națională de 8,9%.

În 2022, numărul străinilor care s-au mutat în Sardinia nu a compensat nici măcar un sfert din scăderea populației din acel an.