Romania News Agency

Specialistul în medicină internă, dr. Burak Uzel, a făcut o declarație privind rezistența la insulină, una dintre cauzele care stau la baza creșterii tot mai frecvente a obezității și oboselii cronice în societate. Uzel a subliniat că evaluarea stării de sănătate doar pe baza măsurării glicemiei à jeun poate fi înșelătoare.

Dr. Uzel a menționat că multe persoane, deși au valori ale glicemiei în limite normale, se confruntă cu dificultăți în pierderea în greutate, somnolență după mese și o dorință frecventă de a consuma dulciuri. El a explicat că acest lucru poate fi cauzat de producerea unei cantități excesive de insulină de către organism pentru a echilibra zahărul. Această situație este denumită în medicină rezistență la insulină, iar în evaluare trebuie luate în considerare nivelul insulinei și indicele HOMA-IR.

Subliniind importanța interpretării corecte a rezultatelor analizelor, Uzel a arătat că nivelul ideal al insulinei à jeun ar trebui să fie între 4 și 6 mU/L, iar valorile peste 10 reprezintă un semnal de risc. El a adăugat că valoarea țintă a HOMA-IR este în jur de 1, iar rezultatele de 1,5 și peste pot indica faptul că organismul întâmpină dificultăți în gestionarea glicemiei.

Uzel a mai precizat că secreția excesivă de insulină poate duce la scăderi bruște ale glicemiei, provocând episoade de hipoglicemie și o senzație constantă de foame, introducând persoana într-un cerc vicios. El a accentuat în special că persoanele cu acumulare de grăsime în zona taliei nu ar trebui să se limiteze doar la măsurarea glicemiei, iar analizele de insulină și HOMA-IR trebuie efectuate obligatoriu sub supravegherea unui medic specialist.

Dr. Burak Uzel activează ca specialist în medicină internă la Spitalul Medicana Ataköy. De asemenea, participă la proiecte care îmbină sănătatea și tehnologia și desfășoară activități de informare a populației privind sănătatea publică prin intermediul platformelor digitale.