Romania News Agency

Milioane de oameni din întreaga lume au această boală; însă tratamentele sunt, de regulă, alese pe baza simptomelor și pot să nu fie eficiente, deoarece nu vizează biologia de bază a pacientului.

Acum, oamenii de știință au identificat două noi tipuri biologice de SM folosind inteligența artificială, un simplu test de sânge și scanări RMN. Experții au declarat că această descoperire „incitantă” ar putea revoluționa tratamentul bolii la nivel mondial.

Într-un studiu condus de University College London (UCL) și Queen Square Analytics, la care au participat 600 de pacienți, cercetătorii au analizat nivelurile din sânge ale unei proteine specifice numite lanț ușor de neurofilament seric (sNfL). Această proteină poate ajuta la indicarea nivelului de deteriorare a celulelor nervoase și a cât de activă este boala.

Rezultatele sNfL și scanările cerebrale ale pacienților au fost interpretate de un model de învățare automată numit SuStaIn. Rezultatele, publicate în revista medicală Brain, au evidențiat două tipuri distincte de SM: sNfL timpuriu și sNfL tardiv.

În primul subtip, pacienții aveau niveluri ridicate de sNfL în stadiile incipiente ale bolii, iar în regiunea cerebrală numită corp calos au apărut leziuni vizibile. De asemenea, leziunile cerebrale s-au dezvoltat rapid. Oamenii de știință au spus că acest tip pare mai agresiv și mai activ.

În al doilea subtip, pacienții au prezentat atrofie cerebrală în regiuni precum cortexul limbic și substanța cenușie profundă înainte ca nivelurile de sNfL să crească. Acest tip evoluează mai lent, iar deteriorarea pronunțată pare să apară mai târziu.

Cercetătorii spun că acest progres le va permite medicilor să înțeleagă mai precis care pacienți au un risc mai ridicat de complicații diferite și va deschide calea către îngrijire mai personalizată.

Autorul principal al studiului, Dr. Arman Eshaghi de la UCL, a declarat: „SM nu este o singură boală, iar subtipurile actuale sunt insuficiente pentru a descrie schimbările tisulare subiacente pe care trebuie să le cunoaștem pentru tratament.

„Folosind RMN și un model de inteligență artificială combinat cu un biomarker sanguin foarte accesibil, am reușit pentru prima dată să demonstrăm două modele biologice clare ale SM. Acest lucru îi va ajuta pe clinicieni să înțeleagă unde se află o persoană pe traiectoria bolii și cine poate avea nevoie de monitorizare mai atentă sau de tratament țintit mai timpuriu.”

Eshaghi a adăugat că, în viitor, atunci când instrumentul de IA sugerează că un pacient are SM de tip sNfL timpuriu, acesta ar putea deveni eligibil pentru terapii cu impact mai mare și ar putea fi monitorizat mai îndeaproape.

În schimb, celor cu sNfL tardiv li s-ar putea oferi tipuri diferite de tratament, precum terapii personalizate pentru a proteja celulele cerebrale sau neuronii. „Prin urmare, inovațiile vor fi pe două direcții: transformarea examenelor clinice și neurologice care s-au schimbat foarte puțin de secole cu ajutorul algoritmilor de IA și oferirea de tratamente personalizate pe baza profilului bolii.”

Caitlin Astbury, manager senior de comunicare pentru cercetare la MS Society, a spus: „Aceasta este o evoluție incitantă în înțelegerea noastră despre SM.

Acest studiu a folosit învățarea automată pentru a analiza date RMN și biomarkeri de la persoane cu SM recurentă și SM secundar progresivă. Prin combinarea acestor date, au reușit să identifice două noi subtipuri biologice ale SM.

În ultimii ani, am dezvoltat o înțelegere mai bună a biologiei bolii. Totuși, definițiile actuale se bazează pe simptomele clinice pe care le experimentează o persoană. SM este complexă, iar aceste categorii adesea nu reflectă cu acuratețe ceea ce se întâmplă în organism, ceea ce poate face mai dificil un tratament eficient.”

Astbury a menționat că există aproximativ 20 de opțiuni de tratament pentru persoanele cu SM recurentă și că încep să apară unele opțiuni și pentru SM progresivă, însă pentru mulți oameni încă nu există opțiuni. „Cu cât învățăm mai multe despre boală, cu atât crește probabilitatea de a găsi tratamente care pot opri progresia ei.”

„Această cercetare se adaugă dovezilor tot mai numeroase care susțin o trecere de la descriptorii existenți ai SM (precum ‘recidivantă’ și ‘progresivă’) către termeni care reflectă biologia subiacentă a bolii. Acest lucru ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc ridicat de progresie și la oferirea unui tratament mai personalizat.”